Teama de viitor: de ce ne consumă atât de mult lucrurile care încă nu s-au întâmplat?

Ai observat cât de mult timp petreci gândindu-te la lucruri care s-ar putea întâmpla?

Ce se va întâmpla cu locul meu de muncă?
Cum vor evolua prețurile?
Voi reuși să fac față cheltuielilor?
Dacă iau decizia greșită?
Dacă lucrurile se schimbă și nu voi putea ține pasul?

Pentru mulți oameni, anxietatea nu mai este provocată în primul rând de problemele prezentului. Ea apare din încercarea de a anticipa și controla un viitor care rămâne, prin definiție, imprevizibil.

În trecut, oamenii se confruntau cu propriile dificultăți, iar informațiile despre crize, conflicte, probleme economice sau schimbări majore ajungeau mai greu la ei.

Astăzi, suntem conectați permanent la tot ceea ce se întâmplă în lume.

În câteva minute putem afla despre:

• conflicte internaționale
• concedieri în marile companii
• schimbări economice
• evoluția inteligenței artificiale
• avertismente privind recesiuni sau inflație
• probleme de sănătate prezentate în mod alarmant

Creierul nostru nu face întotdeauna diferența între un pericol aflat la câțiva metri distanță și unul despre care citim pe telefon, iar rezultatul este o stare continuă de vigilență. Mintea începe să caute răspunsuri la întrebări care nu au încă răspuns.

Din perspectivă psihologică, nevoia de a anticipa pericolele este normală. Este unul dintre mecanismele care au contribuit la supraviețuirea speciei umane.

Problema apare atunci când această capacitate se transformă într-un proces continuu de căutare a amenințărilor. Persoanele anxioase nu își fac griji pentru că sunt pesimiste. Ele își fac griji pentru că încearcă să se pregătească.

În mod paradoxal, mintea ajunge să creadă că dacă analizează suficient de mult toate scenariile posibile, va putea preveni suferința. Dar viitorul nu funcționează astfel. Poți petrece ore întregi gândindu-te la ce s-ar putea întâmpla și tot să fii surprins de realitate.

Anxietatea se hrănește din întrebări care încep cu „și dacă”.

• Și dacă fac alegerea greșită?
• Și dacă lucrurile devin mai rele?
• Și dacă îmi pierd locul de muncă?
• Și dacă nu mă voi descurca financiar?

Aceste întrebări par utile deoarece dau impresia că ne pregătesc pentru viitor. Dar în realitate, ele ne țin blocați într-un spațiu mental în care pericolele sunt analizate iar și iar, fără ca situația să se schimbe.

Anxietatea promite control, dar oferă doar consum emoțional.

Unul dintre cele mai puțin discutate efecte ale anxietății legate de viitor este epuizarea.

Mulți oameni nu realizează câtă energie consumă anticiparea constantă a problemelor.

Poate că nu fac nimic fizic solicitant. Poate că ziua lor pare obișnuită. Însă în minte rulează permanent zeci de scenarii iar corpul răspunde la această activitate mentală ca și cum s-ar pregăti pentru o amenințare reală.

Astfel că, la nivel de organism încep să se resimtă:

• tensiune musculară
• dificultăți de concentrare
• iritabilitate
• insomnie
• senzația că nu te poți relaxa nici atunci când ai timp liber.

Nu este vorba despre lipsă de voință. Este costul unei stări prelungite de alertă.

Una dintre cele mai importante lecții în gestionarea anxietății este diferența dintre preocupare și acțiune.

Preocuparea înseamnă să te gândești repetitiv la o problemă. Acțiunea înseamnă să faci ceva concret în legătură cu ea.

Dacă te îngrijorează situația financiară, poate fi util să îți organizezi bugetul sau să creezi un fond de rezervă.

Dacă te preocupă sănătatea, poate fi util să faci investigațiile recomandate și să adopți obiceiuri sănătoase.

Dacă te îngrijorează viitorul profesional, poate fi util să înveți competențe noi.

După ce ai făcut ceea ce depinde de tine, restul intră în categoria lucrurilor pe care nu le poți controla complet.

Iar aici începe adevărata provocare.

Mulți oameni cred că acceptarea incertitudinii înseamnă să renunțe sau să devină pasivi.

De fapt, este exact opusul.

Acceptarea înseamnă să recunoști că nimeni nu poate avea garanții absolute despre viitor. Nici cei mai organizați oameni. Nici cei mai inteligenți. Nici cei mai pregătiți. Pentru că siguranța totală nu există. Și cu cât încercăm mai mult să o obținem, cu atât anxietatea devine mai puternică.

Paradoxal, liniștea apare atunci când renunțăm la lupta imposibilă de a controla tot ce urmează.

Dacă teama de viitor îți ocupă o mare parte din gânduri, amintește-ți un lucru simplu: majoritatea scenariilor care te îngrijorează astăzi nu se vor întâmpla niciodată exact așa cum le imaginezi.

Iar atunci când apar dificultăți reale, oamenii au de multe ori mai multe resurse decât cred. Viitorul va conține, probabil, provocări pe care nu le poți anticipa. Dar va conține și soluții, oportunități și momente bune pe care, la fel, nu le poți anticipa.

Între timp, viața continuă să se desfășoare în prezent. Iar prezentul este singurul loc în care putem acționa cu adevărat.

Anxietatea încearcă să te convingă că ai nevoie de mai multă certitudine pentru a te simți în siguranță. În realitate, ceea ce ajută este să înveți cum să gestionezi incertitudinea fără să fii copleșit de ea.

Acesta este și unul dintre obiectivele Programului de psihoterapie ghidată sau auto-terapie pentru anxietate. Prin exerciții practice și tehnici validate, programul te ajută să înțelegi mecanismele anxietății, să reduci impactul gândurilor catastrofice și să-ți recâștigi sentimentul de control asupra propriei vieți.

Pentru că liniștea nu apare atunci când viitorul devine complet previzibil. Liniștea apare atunci când înveți că poți face față incertitudinii fără să trăiești permanent în alertă.