Disociere
Disocierea reprezintă un mecanism de apărare psihologic prin care o persoană se distanțează de gânduri, emoții sau experiențe pentru a face față unui nivel ridicat de stres sau traume. Aceasta poate varia de la un simplu sentiment de „deconectare” la o amnezie temporară sau la un sentiment de pierdere a identității.
Disocierea este adesea întâlnită în cazuri de traumă, stres cronic sau în tulburări ca PTSD. În psihoterapie, abordarea disocierii presupune identificarea cauzelor și crearea unui mediu sigur în care pacientul să poată reconstrui o relație sănătoasă cu propriile trăiri și amintiri.
Linkuri utile
Articole utile
Disocierea reprezintă un mecanism de apărare psihologic prin care o persoană se distanțează de gânduri, emoții sau experiențe pentru a face față unui nivel ridicat de stres sau traume. Aceasta poate varia de la un simplu sentiment de „deconectare” la o amnezie temporară sau la un sentiment de pierdere a identității.
Disocierea este adesea întâlnită în cazuri de traumă, stres cronic sau în tulburări ca PTSD. În psihoterapie, abordarea disocierii presupune identificarea cauzelor și crearea unui mediu sigur în care pacientul să poată reconstrui o relație sănătoasă cu propriile trăiri și amintiri.
Linkuri utile
Articole utile
