Amintirea memoriei – Cum funcționează și cum o putem îmbunătăți

Autor

Gabriel Pîrcălabu

DATĂ PUBLICARE

October 26, 2022

CATEGORIE

TIMP DE CITIT

36.9 minute

Cele de mai jos reprezintă o scurtă prezentare asupra sistemului memoriei umane cu informații atât despre modul cum expunerea la stimuli diverși (situații, obiecte, cuvinte) pot modifica inconștient datele stocate anterior, cât și modalități de antrenament conștient a funcției de memorie.

Cele de mai jos, sunt subsecvente principiului fundamental al creierului și al comportamentelor pe care le generează, de a-și mări eficiența pe măsură ce o persoană navighează prin mediu 1[ Karl Friston, ‘The Free-Energy Principle: A Unified Brain Theory?’, Nature Reviews Neuroscience, 11.2 (2010), 127–38 <https://doi.org/10.1038/nrn2787&gt;.], într-un mod care este flexibil și fezabil în contextul dat și care tinde spre diminuarea proceselor de control care necesită efort.

Înțelegerea și explicarea proceselor mentale, conform teoriei procesării informației 2[ B.A. Miller, ‘The Magical Number Seven, plus or Minus Two: Some Limits on Our Capacity for Processing Information’, Psychological Review, 63.2 (1956), 81–97 <https://doi.org/10.1037/h0043158&gt;.], implică sistemul de memorie în actualizarea informației. Mecanismul este activat de stimulii (sau informația) receptată de o persoană din mediul extern, prin intermediul organelor de simț. După recepția informațiilor, acestea sunt disponibile în sistemul de memorie pentru procesare ulterioară.
Informația poate fi privită ca având funcție de intermediere între psihic și mediul înconjurător, întrucât mintea nu poate absorbi prin organele de simț lucruri obiective, ci numai informații care reflectă calitățile unor astfel de lucruri obiective. De exemplu, atunci când o persoană vede o barcă, nu are în minte obiectul în sine, ci o serie de date despre acea barcă.

În viața reală, informații acumulate la diferite momente de timp anterioare influențează continuu procesarea din prezent 3[ Uri Hasson, Janice Chen, and Christopher J. Honey, ‘Hierarchical Process Memory: Memory as an Integral Component of Information Processing’, Trends in Cognitive Sciences, 19.6 (2015), 304–13 <https://doi.org/10.1016/j.tics.2015.04.006&gt;.]. Se poate spune că amintirile evenimentelor trecute susțin continuu procesarea informațiilor receptate.

Modelul clasic utilizat în prezentarea mecanismelor memoriei este similar computerelor. Memoria este privită ca având o funcționalitate specifică de stocare a informațiilor, iar prelucrarea este susținută de alte structuri; cele două funcții fiind considerate până de curând ca fiind preluate de structuri neuronale distincte fizic 4[ Hasson, Chen, and Honey.]. Descoperirile recente nu mai atribuie regiuni corticale diferențiate fizic pentru stocarea în memorie și procesarea continuă a informațiilor, dar mențin separarea funcțională între depozitare și prelucrare 5[ Kartik K. Sreenivasan, Clayton E. Curtis, and Mark D’Esposito, ‘Revisiting the Role of Persistent Neural Activity during Working Memory’, Trends in Cognitive Sciences, 18.2 (2014), 82–89 <https://doi.org/10.1016/j.tics.2013.12.001&gt;.].

De asemenea, se acceptă structura multinivelară a memoriei. Informațiile noi sunt stocate temporar în buffere (secțiuni tampon) cu capacitate limitată, în memoria de scurtă durată sau temporară (MSD), iar informațiile existente sunt disponibile pentru procesarea atunci când sunt încărcate din stocajul memoriei de lungă durată (MLD) 6[ Alan Baddeley, ‘Working Memory: Theories, Models, and Controversies’, Annual Review of Psychology, 63.1 (2012), 1–29 <https://doi.org/10.1146/annurev-psych-120710-100422&gt;.]. Cu toate acestea, circuitele neuronale identificate ca buffer MSD par în multe cazuri să fie identice cu circuitele neuronale care efectuează procesarea relevantă 7[ Bradley R. Buchsbaum and Mark D’Esposito, ‘The Search for the Phonological Store: From Loop to Convolution’, Journal of Cognitive Neuroscience, 20.5 (2008), 762–78 <https://doi.org/10.1162/jocn.2008.20501&gt;.]. Astfel, cele mai noi date propun în locul unei compartimentări a memoriei în sisteme de stocare din ce în ce mai specializate, perspectiva ca memoria să fie privită ca o componentă integrală a procesării efectuate în fiecare circuit neuronal. Procesele de memorie, factor critic în cunoașterea și percepția mediului înconjurător necesită integrare continuă a informațiilor, nu doar reținere temporară 8[ Hasson, Chen, and Honey.]. Un astfel de model este motivat biologic, intrinsec procesării continue, integrative a informațiilor mai potrivit cu mediile naturale aflate într-o dinamică permanentă, potențial periculoasă.

Literatura menționează alte două concepte legate de memoria implicită și cea explicită, componente ale MLD, ambele importante pentru procesul de învățare și pentru o funcționare normală în viața de zi cu zi.. Prin memoria explicită sunt amintite conștient episoade anterioare, adesea prin intermediul recuperării intenționale a acelor episoade, în timp ce memoria implicită implică influențe, inconștiente și lipsite de efort ale episoadelor anterioare, asupra comportamentului curent, deci fără recuperare intențională 9[ Neural Circuit and Cognitive Development, ed. by j. Rubenstein and p. Rakic, 2nd edn (New York: Academic Press, 2020).]. Când „știm” să mergem sau să citim ne bazăm pe memoria implicită. În schimb, apelăm la memoria explicită atunci când recuperăm în mod conștient elementele din lista de cumpărături.

Informațiile pe care oamenii nu încearcă intenționat să și le amintească sunt stocate în memoria implicită (uneori denumită și memorie inconștientă sau memorie automată sau non-declarativă). Acest tip de memorie este atât inconștientă, cât și neintențională, fapt care generează anumite provocări în studierea sa. Memoria implicită este adesea procedurală și se concentrează pe procesele pas cu pas care trebuie efectuate pentru a finaliza o sarcină. De exemplu atunci când ungem cu unt o felie de pâine prăjită. Deși memoria implicită nu este activată în mod conștient, influențează comportamentul, precum și cunoștințele despre diferite sarcini. Memoria implicită susține abilitățile de învățare și gestionarea unei sarcini și poate avea ca rezultat amorsarea unui răspuns similar la stimuli similari. De asemenea, aceasta se automatizează, în timp, prin repetare și adesea depinde de context și indicii/sugestii.

Studiile sugerează că deși variațiile zilnice normale ale nivelurilor de stres nu par să aibă un impact negativ asupra MSD, în mod specific asupra unei componente denumită memorie de lucru, stresul poate facilita formarea de amintiri implicite despre informații emoționale negative 10[ Mathias Luethi, Beat Meier, and Carmen Sandi, ‘Stress Effects on Working Memory, Explicit Memory, and Implicit Memory for Neutral and Emotional Stimuli in Healthy Men’, Frontiers in Behavioral Neuroscience, 2 (2009) <https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/neuro.08.005.2008&gt;.]. Sub stres reținem mai degrabă amintiri despre situații și emoțiile aferente neplăcute, fără a fi conștienți de aceasta.

Formațiunile neuronale ale creierului implicate în memoria implicită – cerebelul și ganglionii bazali – susțin acest lucru. Cerebelul trimite și primește informații de la măduva spinării și este esențial pentru formarea amintirilor procedurale, iar ganglionii bazali sunt importanți pentru coordonarea activităților motorii. Memoria explicită se bazează pe hipocamp, neocortex și amigdală 11[ Ilana T.Z. Dew and Roberto Cabeza, ‘The Porous Boundaries between Explicit and Implicit Memory: Behavioral and Neural Evidence’, Annals of the New York Academy of Sciences, 1224.1 (2011), 174–90 <https://doi.org/10.1111/j.1749-6632.2010.05946.x&gt;.]. Există date care arată că starea emoțională (starea de spirit) poate fi implicată, de asemenea, în formarea și recuperarea amintirilor explicite și implicite. Astfel, persoanele care se confruntă cu o dispoziție depresivă au mai multe șanse să memoreze implicit informațiile negative, pe când cei care nu sunt depresivi, au șanse să stocheze implicit informații pozitive 12[ Melinda A. Gaddy and Rick E. Ingram, ‘A Meta-Analytic Review of Mood-Congruent Implicit Memory in Depressed Mood’, Clinical Psychology Review, 34.5 (2014), 402–16 <https://doi.org/10.1016/j.cpr.2014.06.001&gt;.]. Cu cât înaintăm în vârstă memoria explicită tinde să-și diminueze consistența, dar amintirile implicite tind să fie păstrate 13[ Emma Ward, Chris Berry, and David Shanks, ‘Age Effects on Explicit and Implicit Memory’, Frontiers in Psychology, 4 (2013) <https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2013.00639&gt;.].

Este probabil foarte cunoscut experimentul lui Pavlov în care prin condiționare clasică sunt implicate amintiri implicite, automate, pentru a crea o asociere cu un stimul anterior neutru. Odată ce această corelare este dezvoltată, persoana se va angaja într-un răspuns condiționat în prezența stimulului, în mod automat și fără conștientizarea acelei asocieri 14[ J. Wolpe and J. J. Plaud, ‘Pavlov’s Contributions to Behavior Therapy. The Obvious and Not so Obvious.’, The American Psychologist, 52.9 (1997), 966–72 <https://doi.org/10.1037//0003-066x.52.9.966&gt;.].

Se spune că antrenamentul/exercițiul ne poate face perfecți. Repetarea reduce timpul necesar pentru a recunoaște locuri, fețe sau nume de persoane și pentru a învăța să conducem un automobil. Astfel de beneficii sunt exemple de efecte ale fenomenului amorsării prin repetiție, cu efecte semnificative asupra memoriei implicite, uneori chiar și în condițiile unei singure expuneri 15[ Carolyn Backer Cave, ‘Very Long-Lasting Priming in Picture Naming’, Psychological Science, 8.4 (1997), 322–25 <https://doi.org/10.1111/j.1467-9280.1997.tb00446.x&gt;.].

Înțelegem prin amorsare efectul facilitator de procesare a repetării (expunerii la) unui stimul sau a unei sarcini. Când un stimul sau o sarcină revine, există adesea o schimbare în comportamentul unui organism. Dacă această schimbare este facilitată prin repetare, atunci fenomenul este de obicei denumit amorsare sau amorsare repetitivă. Schimbările facilitate de repetare sunt observate la aproape orice sistem biologic uman, cum ar fi sistemul imunitar, sistemul reproductiv, sistemul proprioceptiv, sistemul muscular dar și sistemul neurocognitiv 16[ III Roediger Henry L., ‘Reconsidering Implicit Memory’, in Rethinking Implicit Memory, ed. by J.S. Bowers and C.J. Marsolek (Oxford University Press, 2003), pp. 3–18.]. Modificările subsecvente cognitive sau perceptuale sunt măsurabile chiar și după o singură expunere anterioară la un stimul, iar efectul este prezent minute, sau chiar ani 17[ E Tulving, D. L. Schacter, and H.A. Stark, ‘Priming Effects in Word-Fragment Completion Are Independent of Recognition Memory’, Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory, & Cognition, 8 (1982), 336–42.]. Dacă o bună parte a literaturii științifice legate de amorsare se concentrează pe efectele facilitatoare pe care repetarea le poate induce direct, există numeroase exemple despre modul în care repetarea stimulului poate interfera cu procesarea subsecventă a aceluiași stimul sau a stimulilor corelați 18[ W.T. Neill, ‘Mechanisms of Transfer-Inappropriate Processing’, in Inhibition in Cognition, ed. by D.S. Gorfein and C.M. MacLeod (American Psychological Association, 2008), pp. 63–78 <https://doi.org/10.1037/11587-004&gt;.]. Acest model se potrivește cu principiile generale ale cunoașterii și percepției, în care plasticitatea induce în mod necesar atât beneficii, cât și costuri, în funcție de contextele viitoare. Din această perspectivă, identificarea situațiilor de viață în care apar efectele amorsării este critică pentru înțelegerea naturii modificărilor proceselor cognitive de bază care rezultă din repetare.

Când o persoană spune „Pe mine nu mă afectează ceea ce am văzut sau auzit”, e foarte probabil că efectul totuși există, dar nu este imediat sesizabil. Informația achiziționată inconștient în memorie va fi disponibilă ulterior. Persoana ar putea fi chiar surprinsă de răspunsul propriu într-o situație oarecare.

Am văzut cum, o bună parte din procesele implicate în stocare și recuperarea datelor din memorie sunt în afara controlului conștient, dincolo de voința proprie. Astfel încât, ne putem întreba dacă este totuși posibil să ne îmbunătățim memoria?

Dacă v-ați trezit vreodată că uitați unde ați lăsat cheile, atunci probabil v-ați dorit ca memoria să fie mai bună. Din fericire, există o serie de tehnici pe care le puteți utiliza pentru a o memorie mai eficientă.

Acest conținut este blocat

Pentru a putea accesa conținutul integral, te rugăm să introduci emailul tău.

Loading...
Pentru confirmare, trebuie să introduci mai jos codul primit prin email.
Codul introdus este incorect.
Poate v-ați gândit cum ați putea să consolidați MLD, unde păstrați tot ceea ce ați achiziționat de-a lungul timpului din experiențele prin care ați trecut? MLD funcționează ca o cutie cu valori personale, la care ne dorim să avem acces. Va fi nevoie de ceva efort și chiar va implica modificarea sau schimbarea (uneori aparent dramatică) a rutinei obișnuite, dar există o serie de strategii pe care le puteți pune în act pentru a obține mai mult de la propria memorie.

Cercetarea în domeniu atestă eficiența propunerilor de mai jos, pentru îmbunătățirea rememorării și stocării informațiilor.

Atenția este una dintre componentele majore ale memoriei. Pentru ca informațiile să treacă din MSD în MLD, trebuie să vă ocupați în mod activ de aceste informații. De exemplu, încercați să studiați într-un loc fără distrageri, cum ar fi telefonul smart, televizorul, muzica sau altele. A scăpa de distrageri ar putea fi o provocare în lumea actuală. Dar, rezultatele unor studii arată fără dubiu că manipularea atențională poate afecta atât memoria implicită conceptuală, cât și cea perceptivă 19[ N.W. Mulligan and A.S. Brown, ‘Attention and Implicit Memory’, in Attention and Implicit Learning, ed. by L. Jiménez (John Benjamins Publishing Company, 2003), pp. 297–334 <https://doi.org/10.1075/aicr.48.16mul&gt;.].

Etapizarea unei sarcini de învățare sau memorare pe parcursul mai multor sesiuni îi oferă creierului timpul de care are nevoie pentru a procesa în mod adecvat informațiile. De exemplu, cercetările au arătat în mod repetat că cei care studiază în mod regulat își amintesc informațiile mult mai bine decât cei care învață totul într-o singură sesiune maraton 20[ L. Winerman, ‘Study Smart’, American Psychological Association, 2018 <https://www.apa.org/gradpsych/2011/11/study-smart&gt; [accessed 9 October 2022].].

Informațiile sunt organizate în memorie în grupuri înrudite 21[ Jeremy R. Manning and Michael J. Kahana, ‘Interpreting Semantic Clustering Effects in Free Recall’, Memory, 20.5 (2012), 511–17 <https://doi.org/10.1080/09658211.2012.683010&gt;.]. Acest lucru sugerează faptul că memorarea unor informații este facilitată de structurare și organizare. Gruparea conceptelor și termenilor similari sau utilizarea schițelor, graficelor etc. activează și menține procesul de memorare / învățare.

Tehnicile mnemonice sunt adesea folosite pentru a ajuta la reamintire. Mnemo-tehnica este o modalitate de a ne aminti informații. De exemplu, se poate asocia un termen pe care trebuie să vi-l amintiți cu un element comun cu care sunteți foarte familiarizat. În general, mnemonicele eficiente folosesc imagini pozitive, umoristice (rimă sau glumă) sau cu elemente titlu de noutate de interes.

Reamintirea informațiilor presupune prezența datelor codificate în MLD. O tehnică eficientă de codare este cunoscută sub numele de repetiție elaborată. Un exemplu de utilizare a acestei tehnici ar fi să citiți definiția unui concept cheie, să înțelegeți definiția acelui termen și apoi să obțineți o descriere mai detaliată a ceea ce semnifică acel termen. Repetarea acestui proces de un număr de ori, facilitează amintirea informațiilor.

Există o asimetrie între procesarea auditivă și cea vizuală, probată sistematic de studii care au observat robustețea memoriei vizuale comparată cu memoria auditivă 22[ Michael A. Cohen, Todd S. Horowitz, and Jeremy M. Wolfe, ‘Auditory Recognition Memory Is Inferior to Visual Recognition Memory.’, Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 106.14 (2009), 6008–10 <https://doi.org/10.1073/pnas.0811884106&gt;.]. În general, majoritatea persoanelor beneficiază de vizualizarea informațiilor pe care le studiază. Astfel, atenția acordată fotografiilor, diagramelor și altor elemente vizuale contribuie la memorare. Dacă nu există indicii vizuale, se poate recurge la propriile creații – desene, diagrame sau cifre pe marginea notițelor sau evidențieri în diferite culori pentru a grupa ideile conexe în materialele de studiu scrise. Bilețele cu termenii de interes sunt o altă metodă.

Materialele nefamiliare legate cu cele deja existente în memorie au șanse sporite de a fi reținute. Stabilirea de relații între ideile noi și amintirile existente anterior poate îmbunătăți dramatic probabilitatea de reamintire a informațiilor recent învățate.

Cercetări publicate în 2017 sugerează că prezentarea verbală a ideilor sau conceptelor, cum ar fi citirea materialelor cu voce tare îmbunătățește semnificativ procesul de memorare 23[ Noah D. Forrin and Colin M. MacLeod, ‘This Time It’s Personal: The Memory Benefit of Hearing Oneself’, Memory, 26.4 (2018), 574–79 <https://doi.org/10.1080/09658211.2017.1383434&gt;.]. S-a descoperit, de asemenea, că posibilitatea de a prezenta conceptele noi altor persoane îmbunătățește înțelegerea și memorarea.

Uneori este mai ușor să vă amintiți informațiile de la începutul sau de la sfârșitul unui capitol. Aceasta confirmă rezultatele cercetărilor care au descoperit că ordinea informațiilor poate juca un rol în rememorare, fenomen cunoscut sub numele de efectul de poziție în serie 24[ Cathleen Cortis Mack and others, ‘Serial Position, Output Order, and List Length Effects for Words Presented on Smartphones over Very Long Intervals’, Journal of Memory and Language, 97 (2017), 61–80 <https://doi.org/10.1016/j.jml.2017.07.009&gt;.]. Întrucât reamintirea informațiilor de la mijlocul unui text (sau a declarației verbale) poate fi dificilă, este necesar un timp mai îndelungat pentru repetarea acestor informații pentru a le fixa în memorie. O altă strategie este de a structura sau a organiza subiectul de studiat. În general, un concept deosebit de dificil, necesită timp și atenție suplimentare pentru a memora informațiile.

O altă modalitate pentru îmbunătățire a proceselor de memorie este de a schimba ocazional rutina de studiu. De exemplu, schimbarea locului fizic sau a momentului din zi dedicat activității sunt metode eficiente. Cei care au dimineața o temă importantă, pot reveni seara asupra ei pentru câteva minute, pentru a reactualiza informațiile.

Se cunoaște aportul somnului pentru memorie și învățare. Cercetările au arătat că un somn bun după un efort de învățare crește eficiența învățării. Un studiu pe animale, publicat în 2014 a constatat modificări fizice ale creierului la subiecții care au dormit după un efort de învățare. Șoarecii lipsiți de somn au experimentat o creștere dendritică redusă în urma unei sarcini de învățare comparați cu șoarecii bine odihniți 25[ Guang Yang and others, ‘Sleep Promotes Branch-Specific Formation of Dendritic Spines after Learning’, Science, 344.6188 (2014), 1173–78 <https://doi.org/10.1126/science.1249098&gt;.].

Memoria susține toate activitățile obișnuite, în viața de zi cu zi. De cele mai multe ori nu ne gândim prea mult la cum ajung informațiile să fie stocate sau recuperate. Memoria nu e complet sub controlul nostru. Achiziționăm inconștient date care pot rămâne cu noi timp îndelungat și contribuie la deciziile și alegerile pe care le vom adopta. Pe de altă parte, avem șansa de a ne ocupa de această resursă prețioasă prin modul cum ne raportăm la activitățile curente, pentru a obține beneficii.

Să ne amintim, uneori, de propria memorie, să învățăm mai multe despre cum se dezvoltă, despre cum funcționează poate fi un bun exercițiu de dezvoltare personală.

Referințe

1 Karl Friston, ‘The Free-Energy Principle: A Unified Brain Theory?’, Nature Reviews Neuroscience, 11.2 (2010), 127–38 <https://doi.org/10.1038/nrn2787&gt;.
2 B.A. Miller, ‘The Magical Number Seven, plus or Minus Two: Some Limits on Our Capacity for Processing Information’, Psychological Review, 63.2 (1956), 81–97 <https://doi.org/10.1037/h0043158&gt;.
3 Uri Hasson, Janice Chen, and Christopher J. Honey, ‘Hierarchical Process Memory: Memory as an Integral Component of Information Processing’, Trends in Cognitive Sciences, 19.6 (2015), 304–13 <https://doi.org/10.1016/j.tics.2015.04.006&gt;.
4 Hasson, Chen, and Honey.
5 Kartik K. Sreenivasan, Clayton E. Curtis, and Mark D’Esposito, ‘Revisiting the Role of Persistent Neural Activity during Working Memory’, Trends in Cognitive Sciences, 18.2 (2014), 82–89 <https://doi.org/10.1016/j.tics.2013.12.001&gt;.
6 Alan Baddeley, ‘Working Memory: Theories, Models, and Controversies’, Annual Review of Psychology, 63.1 (2012), 1–29 <https://doi.org/10.1146/annurev-psych-120710-100422&gt;.
7 Bradley R. Buchsbaum and Mark D’Esposito, ‘The Search for the Phonological Store: From Loop to Convolution’, Journal of Cognitive Neuroscience, 20.5 (2008), 762–78 <https://doi.org/10.1162/jocn.2008.20501&gt;.
8 Hasson, Chen, and Honey.
9 Neural Circuit and Cognitive Development, ed. by j. Rubenstein and p. Rakic, 2nd edn (New York: Academic Press, 2020).
10 Mathias Luethi, Beat Meier, and Carmen Sandi, ‘Stress Effects on Working Memory, Explicit Memory, and Implicit Memory for Neutral and Emotional Stimuli in Healthy Men’, Frontiers in Behavioral Neuroscience, 2 (2009) <https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/neuro.08.005.2008&gt;.
11 Ilana T.Z. Dew and Roberto Cabeza, ‘The Porous Boundaries between Explicit and Implicit Memory: Behavioral and Neural Evidence’, Annals of the New York Academy of Sciences, 1224.1 (2011), 174–90 <https://doi.org/10.1111/j.1749-6632.2010.05946.x&gt;.
12 Melinda A. Gaddy and Rick E. Ingram, ‘A Meta-Analytic Review of Mood-Congruent Implicit Memory in Depressed Mood’, Clinical Psychology Review, 34.5 (2014), 402–16 <https://doi.org/10.1016/j.cpr.2014.06.001&gt;.
13 Emma Ward, Chris Berry, and David Shanks, ‘Age Effects on Explicit and Implicit Memory’, Frontiers in Psychology, 4 (2013) <https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2013.00639&gt;.
14 J. Wolpe and J. J. Plaud, ‘Pavlov’s Contributions to Behavior Therapy. The Obvious and Not so Obvious.’, The American Psychologist, 52.9 (1997), 966–72 <https://doi.org/10.1037//0003-066x.52.9.966&gt;.
15 Carolyn Backer Cave, ‘Very Long-Lasting Priming in Picture Naming’, Psychological Science, 8.4 (1997), 322–25 <https://doi.org/10.1111/j.1467-9280.1997.tb00446.x&gt;.
16 III Roediger Henry L., ‘Reconsidering Implicit Memory’, in Rethinking Implicit Memory, ed. by J.S. Bowers and C.J. Marsolek (Oxford University Press, 2003), pp. 3–18.
17 E Tulving, D. L. Schacter, and H.A. Stark, ‘Priming Effects in Word-Fragment Completion Are Independent of Recognition Memory’, Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory, & Cognition, 8 (1982), 336–42.
18 W.T. Neill, ‘Mechanisms of Transfer-Inappropriate Processing’, in Inhibition in Cognition, ed. by D.S. Gorfein and C.M. MacLeod (American Psychological Association, 2008), pp. 63–78 <https://doi.org/10.1037/11587-004&gt;.
19 N.W. Mulligan and A.S. Brown, ‘Attention and Implicit Memory’, in Attention and Implicit Learning, ed. by L. Jiménez (John Benjamins Publishing Company, 2003), pp. 297–334 <https://doi.org/10.1075/aicr.48.16mul&gt;.
20 L. Winerman, ‘Study Smart’, American Psychological Association, 2018 <https://www.apa.org/gradpsych/2011/11/study-smart&gt; [accessed 9 October 2022].
21 Jeremy R. Manning and Michael J. Kahana, ‘Interpreting Semantic Clustering Effects in Free Recall’, Memory, 20.5 (2012), 511–17 <https://doi.org/10.1080/09658211.2012.683010&gt;.
22 Michael A. Cohen, Todd S. Horowitz, and Jeremy M. Wolfe, ‘Auditory Recognition Memory Is Inferior to Visual Recognition Memory.’, Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 106.14 (2009), 6008–10 <https://doi.org/10.1073/pnas.0811884106&gt;.
23 Noah D. Forrin and Colin M. MacLeod, ‘This Time It’s Personal: The Memory Benefit of Hearing Oneself’, Memory, 26.4 (2018), 574–79 <https://doi.org/10.1080/09658211.2017.1383434&gt;.
24 Cathleen Cortis Mack and others, ‘Serial Position, Output Order, and List Length Effects for Words Presented on Smartphones over Very Long Intervals’, Journal of Memory and Language, 97 (2017), 61–80 <https://doi.org/10.1016/j.jml.2017.07.009&gt;.
25 Guang Yang and others, ‘Sleep Promotes Branch-Specific Formation of Dendritic Spines after Learning’, Science, 344.6188 (2014), 1173–78 <https://doi.org/10.1126/science.1249098&gt;.

Distribuie articolul!

tehnica-respiratiei-controlate_thumbnail
tehnici-minte-corp-thumbnail
audio-exercitiu-relaxare-musculara_thumbnail
audio-ghid-relaxare_thumbnail

Amintirea memoriei – Cum funcționează și cum o putem îmbunătăți

Autor:

Gabriel Pîrcălabu

DATĂ PUBLICARE:

October 26, 2022

CATEGORIE:

TIMP DE CITIT:

36.9 minute

Cele de mai jos reprezintă o scurtă prezentare asupra sistemului memoriei umane cu informații atât despre modul cum expunerea la stimuli diverși (situații, obiecte, cuvinte) pot modifica inconștient datele stocate anterior, cât și modalități de antrenament conștient a funcției de memorie.

Cele de mai jos, sunt subsecvente principiului fundamental al creierului și al comportamentelor pe care le generează, de a-și mări eficiența pe măsură ce o persoană navighează prin mediu 26[ Karl Friston, ‘The Free-Energy Principle: A Unified Brain Theory?’, Nature Reviews Neuroscience, 11.2 (2010), 127–38 <https://doi.org/10.1038/nrn2787&gt;.], într-un mod care este flexibil și fezabil în contextul dat și care tinde spre diminuarea proceselor de control care necesită efort.

Înțelegerea și explicarea proceselor mentale, conform teoriei procesării informației 27[ B.A. Miller, ‘The Magical Number Seven, plus or Minus Two: Some Limits on Our Capacity for Processing Information’, Psychological Review, 63.2 (1956), 81–97 <https://doi.org/10.1037/h0043158&gt;.], implică sistemul de memorie în actualizarea informației. Mecanismul este activat de stimulii (sau informația) receptată de o persoană din mediul extern, prin intermediul organelor de simț. După recepția informațiilor, acestea sunt disponibile în sistemul de memorie pentru procesare ulterioară.
Informația poate fi privită ca având funcție de intermediere între psihic și mediul înconjurător, întrucât mintea nu poate absorbi prin organele de simț lucruri obiective, ci numai informații care reflectă calitățile unor astfel de lucruri obiective. De exemplu, atunci când o persoană vede o barcă, nu are în minte obiectul în sine, ci o serie de date despre acea barcă.

În viața reală, informații acumulate la diferite momente de timp anterioare influențează continuu procesarea din prezent 28[ Uri Hasson, Janice Chen, and Christopher J. Honey, ‘Hierarchical Process Memory: Memory as an Integral Component of Information Processing’, Trends in Cognitive Sciences, 19.6 (2015), 304–13 <https://doi.org/10.1016/j.tics.2015.04.006&gt;.]. Se poate spune că amintirile evenimentelor trecute susțin continuu procesarea informațiilor receptate.

Modelul clasic utilizat în prezentarea mecanismelor memoriei este similar computerelor. Memoria este privită ca având o funcționalitate specifică de stocare a informațiilor, iar prelucrarea este susținută de alte structuri; cele două funcții fiind considerate până de curând ca fiind preluate de structuri neuronale distincte fizic 29[ Hasson, Chen, and Honey.]. Descoperirile recente nu mai atribuie regiuni corticale diferențiate fizic pentru stocarea în memorie și procesarea continuă a informațiilor, dar mențin separarea funcțională între depozitare și prelucrare 30[ Kartik K. Sreenivasan, Clayton E. Curtis, and Mark D’Esposito, ‘Revisiting the Role of Persistent Neural Activity during Working Memory’, Trends in Cognitive Sciences, 18.2 (2014), 82–89 <https://doi.org/10.1016/j.tics.2013.12.001&gt;.].

De asemenea, se acceptă structura multinivelară a memoriei. Informațiile noi sunt stocate temporar în buffere (secțiuni tampon) cu capacitate limitată, în memoria de scurtă durată sau temporară (MSD), iar informațiile existente sunt disponibile pentru procesarea atunci când sunt încărcate din stocajul memoriei de lungă durată (MLD) 31[ Alan Baddeley, ‘Working Memory: Theories, Models, and Controversies’, Annual Review of Psychology, 63.1 (2012), 1–29 <https://doi.org/10.1146/annurev-psych-120710-100422&gt;.]. Cu toate acestea, circuitele neuronale identificate ca buffer MSD par în multe cazuri să fie identice cu circuitele neuronale care efectuează procesarea relevantă 32[ Bradley R. Buchsbaum and Mark D’Esposito, ‘The Search for the Phonological Store: From Loop to Convolution’, Journal of Cognitive Neuroscience, 20.5 (2008), 762–78 <https://doi.org/10.1162/jocn.2008.20501&gt;.]. Astfel, cele mai noi date propun în locul unei compartimentări a memoriei în sisteme de stocare din ce în ce mai specializate, perspectiva ca memoria să fie privită ca o componentă integrală a procesării efectuate în fiecare circuit neuronal. Procesele de memorie, factor critic în cunoașterea și percepția mediului înconjurător necesită integrare continuă a informațiilor, nu doar reținere temporară 33[ Hasson, Chen, and Honey.]. Un astfel de model este motivat biologic, intrinsec procesării continue, integrative a informațiilor mai potrivit cu mediile naturale aflate într-o dinamică permanentă, potențial periculoasă.

Literatura menționează alte două concepte legate de memoria implicită și cea explicită, componente ale MLD, ambele importante pentru procesul de învățare și pentru o funcționare normală în viața de zi cu zi.. Prin memoria explicită sunt amintite conștient episoade anterioare, adesea prin intermediul recuperării intenționale a acelor episoade, în timp ce memoria implicită implică influențe, inconștiente și lipsite de efort ale episoadelor anterioare, asupra comportamentului curent, deci fără recuperare intențională 34[ Neural Circuit and Cognitive Development, ed. by j. Rubenstein and p. Rakic, 2nd edn (New York: Academic Press, 2020).]. Când „știm” să mergem sau să citim ne bazăm pe memoria implicită. În schimb, apelăm la memoria explicită atunci când recuperăm în mod conștient elementele din lista de cumpărături.

Informațiile pe care oamenii nu încearcă intenționat să și le amintească sunt stocate în memoria implicită (uneori denumită și memorie inconștientă sau memorie automată sau non-declarativă). Acest tip de memorie este atât inconștientă, cât și neintențională, fapt care generează anumite provocări în studierea sa. Memoria implicită este adesea procedurală și se concentrează pe procesele pas cu pas care trebuie efectuate pentru a finaliza o sarcină. De exemplu atunci când ungem cu unt o felie de pâine prăjită. Deși memoria implicită nu este activată în mod conștient, influențează comportamentul, precum și cunoștințele despre diferite sarcini. Memoria implicită susține abilitățile de învățare și gestionarea unei sarcini și poate avea ca rezultat amorsarea unui răspuns similar la stimuli similari. De asemenea, aceasta se automatizează, în timp, prin repetare și adesea depinde de context și indicii/sugestii.

Studiile sugerează că deși variațiile zilnice normale ale nivelurilor de stres nu par să aibă un impact negativ asupra MSD, în mod specific asupra unei componente denumită memorie de lucru, stresul poate facilita formarea de amintiri implicite despre informații emoționale negative 35[ Mathias Luethi, Beat Meier, and Carmen Sandi, ‘Stress Effects on Working Memory, Explicit Memory, and Implicit Memory for Neutral and Emotional Stimuli in Healthy Men’, Frontiers in Behavioral Neuroscience, 2 (2009) <https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/neuro.08.005.2008&gt;.]. Sub stres reținem mai degrabă amintiri despre situații și emoțiile aferente neplăcute, fără a fi conștienți de aceasta.

Formațiunile neuronale ale creierului implicate în memoria implicită – cerebelul și ganglionii bazali – susțin acest lucru. Cerebelul trimite și primește informații de la măduva spinării și este esențial pentru formarea amintirilor procedurale, iar ganglionii bazali sunt importanți pentru coordonarea activităților motorii. Memoria explicită se bazează pe hipocamp, neocortex și amigdală 36[ Ilana T.Z. Dew and Roberto Cabeza, ‘The Porous Boundaries between Explicit and Implicit Memory: Behavioral and Neural Evidence’, Annals of the New York Academy of Sciences, 1224.1 (2011), 174–90 <https://doi.org/10.1111/j.1749-6632.2010.05946.x&gt;.]. Există date care arată că starea emoțională (starea de spirit) poate fi implicată, de asemenea, în formarea și recuperarea amintirilor explicite și implicite. Astfel, persoanele care se confruntă cu o dispoziție depresivă au mai multe șanse să memoreze implicit informațiile negative, pe când cei care nu sunt depresivi, au șanse să stocheze implicit informații pozitive 37[ Melinda A. Gaddy and Rick E. Ingram, ‘A Meta-Analytic Review of Mood-Congruent Implicit Memory in Depressed Mood’, Clinical Psychology Review, 34.5 (2014), 402–16 <https://doi.org/10.1016/j.cpr.2014.06.001&gt;.]. Cu cât înaintăm în vârstă memoria explicită tinde să-și diminueze consistența, dar amintirile implicite tind să fie păstrate 38[ Emma Ward, Chris Berry, and David Shanks, ‘Age Effects on Explicit and Implicit Memory’, Frontiers in Psychology, 4 (2013) <https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2013.00639&gt;.].

Este probabil foarte cunoscut experimentul lui Pavlov în care prin condiționare clasică sunt implicate amintiri implicite, automate, pentru a crea o asociere cu un stimul anterior neutru. Odată ce această corelare este dezvoltată, persoana se va angaja într-un răspuns condiționat în prezența stimulului, în mod automat și fără conștientizarea acelei asocieri 39[ J. Wolpe and J. J. Plaud, ‘Pavlov’s Contributions to Behavior Therapy. The Obvious and Not so Obvious.’, The American Psychologist, 52.9 (1997), 966–72 <https://doi.org/10.1037//0003-066x.52.9.966&gt;.].

Se spune că antrenamentul/exercițiul ne poate face perfecți. Repetarea reduce timpul necesar pentru a recunoaște locuri, fețe sau nume de persoane și pentru a învăța să conducem un automobil. Astfel de beneficii sunt exemple de efecte ale fenomenului amorsării prin repetiție, cu efecte semnificative asupra memoriei implicite, uneori chiar și în condițiile unei singure expuneri 40[ Carolyn Backer Cave, ‘Very Long-Lasting Priming in Picture Naming’, Psychological Science, 8.4 (1997), 322–25 <https://doi.org/10.1111/j.1467-9280.1997.tb00446.x&gt;.].

Înțelegem prin amorsare efectul facilitator de procesare a repetării (expunerii la) unui stimul sau a unei sarcini. Când un stimul sau o sarcină revine, există adesea o schimbare în comportamentul unui organism. Dacă această schimbare este facilitată prin repetare, atunci fenomenul este de obicei denumit amorsare sau amorsare repetitivă. Schimbările facilitate de repetare sunt observate la aproape orice sistem biologic uman, cum ar fi sistemul imunitar, sistemul reproductiv, sistemul proprioceptiv, sistemul muscular dar și sistemul neurocognitiv 41[ III Roediger Henry L., ‘Reconsidering Implicit Memory’, in Rethinking Implicit Memory, ed. by J.S. Bowers and C.J. Marsolek (Oxford University Press, 2003), pp. 3–18.]. Modificările subsecvente cognitive sau perceptuale sunt măsurabile chiar și după o singură expunere anterioară la un stimul, iar efectul este prezent minute, sau chiar ani 42[ E Tulving, D. L. Schacter, and H.A. Stark, ‘Priming Effects in Word-Fragment Completion Are Independent of Recognition Memory’, Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory, & Cognition, 8 (1982), 336–42.]. Dacă o bună parte a literaturii științifice legate de amorsare se concentrează pe efectele facilitatoare pe care repetarea le poate induce direct, există numeroase exemple despre modul în care repetarea stimulului poate interfera cu procesarea subsecventă a aceluiași stimul sau a stimulilor corelați 43[ W.T. Neill, ‘Mechanisms of Transfer-Inappropriate Processing’, in Inhibition in Cognition, ed. by D.S. Gorfein and C.M. MacLeod (American Psychological Association, 2008), pp. 63–78 <https://doi.org/10.1037/11587-004&gt;.]. Acest model se potrivește cu principiile generale ale cunoașterii și percepției, în care plasticitatea induce în mod necesar atât beneficii, cât și costuri, în funcție de contextele viitoare. Din această perspectivă, identificarea situațiilor de viață în care apar efectele amorsării este critică pentru înțelegerea naturii modificărilor proceselor cognitive de bază care rezultă din repetare.

Când o persoană spune „Pe mine nu mă afectează ceea ce am văzut sau auzit”, e foarte probabil că efectul totuși există, dar nu este imediat sesizabil. Informația achiziționată inconștient în memorie va fi disponibilă ulterior. Persoana ar putea fi chiar surprinsă de răspunsul propriu într-o situație oarecare.

Am văzut cum, o bună parte din procesele implicate în stocare și recuperarea datelor din memorie sunt în afara controlului conștient, dincolo de voința proprie. Astfel încât, ne putem întreba dacă este totuși posibil să ne îmbunătățim memoria?

Dacă v-ați trezit vreodată că uitați unde ați lăsat cheile, atunci probabil v-ați dorit ca memoria să fie mai bună. Din fericire, există o serie de tehnici pe care le puteți utiliza pentru a o memorie mai eficientă.

Acest conținut este blocat

Pentru a putea accesa conținutul integral, te rugăm să introduci emailul tău.

Loading...
Pentru confirmare, trebuie să introduci mai jos codul primit prin email.
Codul introdus este incorect.
Poate v-ați gândit cum ați putea să consolidați MLD, unde păstrați tot ceea ce ați achiziționat de-a lungul timpului din experiențele prin care ați trecut? MLD funcționează ca o cutie cu valori personale, la care ne dorim să avem acces. Va fi nevoie de ceva efort și chiar va implica modificarea sau schimbarea (uneori aparent dramatică) a rutinei obișnuite, dar există o serie de strategii pe care le puteți pune în act pentru a obține mai mult de la propria memorie.

Cercetarea în domeniu atestă eficiența propunerilor de mai jos, pentru îmbunătățirea rememorării și stocării informațiilor.

Atenția este una dintre componentele majore ale memoriei. Pentru ca informațiile să treacă din MSD în MLD, trebuie să vă ocupați în mod activ de aceste informații. De exemplu, încercați să studiați într-un loc fără distrageri, cum ar fi telefonul smart, televizorul, muzica sau altele. A scăpa de distrageri ar putea fi o provocare în lumea actuală. Dar, rezultatele unor studii arată fără dubiu că manipularea atențională poate afecta atât memoria implicită conceptuală, cât și cea perceptivă 44[ N.W. Mulligan and A.S. Brown, ‘Attention and Implicit Memory’, in Attention and Implicit Learning, ed. by L. Jiménez (John Benjamins Publishing Company, 2003), pp. 297–334 <https://doi.org/10.1075/aicr.48.16mul&gt;.].

Etapizarea unei sarcini de învățare sau memorare pe parcursul mai multor sesiuni îi oferă creierului timpul de care are nevoie pentru a procesa în mod adecvat informațiile. De exemplu, cercetările au arătat în mod repetat că cei care studiază în mod regulat își amintesc informațiile mult mai bine decât cei care învață totul într-o singură sesiune maraton 45[ L. Winerman, ‘Study Smart’, American Psychological Association, 2018 <https://www.apa.org/gradpsych/2011/11/study-smart&gt; [accessed 9 October 2022].].

Informațiile sunt organizate în memorie în grupuri înrudite 46[ Jeremy R. Manning and Michael J. Kahana, ‘Interpreting Semantic Clustering Effects in Free Recall’, Memory, 20.5 (2012), 511–17 <https://doi.org/10.1080/09658211.2012.683010&gt;.]. Acest lucru sugerează faptul că memorarea unor informații este facilitată de structurare și organizare. Gruparea conceptelor și termenilor similari sau utilizarea schițelor, graficelor etc. activează și menține procesul de memorare / învățare.

Tehnicile mnemonice sunt adesea folosite pentru a ajuta la reamintire. Mnemo-tehnica este o modalitate de a ne aminti informații. De exemplu, se poate asocia un termen pe care trebuie să vi-l amintiți cu un element comun cu care sunteți foarte familiarizat. În general, mnemonicele eficiente folosesc imagini pozitive, umoristice (rimă sau glumă) sau cu elemente titlu de noutate de interes.

Reamintirea informațiilor presupune prezența datelor codificate în MLD. O tehnică eficientă de codare este cunoscută sub numele de repetiție elaborată. Un exemplu de utilizare a acestei tehnici ar fi să citiți definiția unui concept cheie, să înțelegeți definiția acelui termen și apoi să obțineți o descriere mai detaliată a ceea ce semnifică acel termen. Repetarea acestui proces de un număr de ori, facilitează amintirea informațiilor.

Există o asimetrie între procesarea auditivă și cea vizuală, probată sistematic de studii care au observat robustețea memoriei vizuale comparată cu memoria auditivă 47[ Michael A. Cohen, Todd S. Horowitz, and Jeremy M. Wolfe, ‘Auditory Recognition Memory Is Inferior to Visual Recognition Memory.’, Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 106.14 (2009), 6008–10 <https://doi.org/10.1073/pnas.0811884106&gt;.]. În general, majoritatea persoanelor beneficiază de vizualizarea informațiilor pe care le studiază. Astfel, atenția acordată fotografiilor, diagramelor și altor elemente vizuale contribuie la memorare. Dacă nu există indicii vizuale, se poate recurge la propriile creații – desene, diagrame sau cifre pe marginea notițelor sau evidențieri în diferite culori pentru a grupa ideile conexe în materialele de studiu scrise. Bilețele cu termenii de interes sunt o altă metodă.

Materialele nefamiliare legate cu cele deja existente în memorie au șanse sporite de a fi reținute. Stabilirea de relații între ideile noi și amintirile existente anterior poate îmbunătăți dramatic probabilitatea de reamintire a informațiilor recent învățate.

Cercetări publicate în 2017 sugerează că prezentarea verbală a ideilor sau conceptelor, cum ar fi citirea materialelor cu voce tare îmbunătățește semnificativ procesul de memorare 48[ Noah D. Forrin and Colin M. MacLeod, ‘This Time It’s Personal: The Memory Benefit of Hearing Oneself’, Memory, 26.4 (2018), 574–79 <https://doi.org/10.1080/09658211.2017.1383434&gt;.]. S-a descoperit, de asemenea, că posibilitatea de a prezenta conceptele noi altor persoane îmbunătățește înțelegerea și memorarea.

Uneori este mai ușor să vă amintiți informațiile de la începutul sau de la sfârșitul unui capitol. Aceasta confirmă rezultatele cercetărilor care au descoperit că ordinea informațiilor poate juca un rol în rememorare, fenomen cunoscut sub numele de efectul de poziție în serie 49[ Cathleen Cortis Mack and others, ‘Serial Position, Output Order, and List Length Effects for Words Presented on Smartphones over Very Long Intervals’, Journal of Memory and Language, 97 (2017), 61–80 <https://doi.org/10.1016/j.jml.2017.07.009&gt;.]. Întrucât reamintirea informațiilor de la mijlocul unui text (sau a declarației verbale) poate fi dificilă, este necesar un timp mai îndelungat pentru repetarea acestor informații pentru a le fixa în memorie. O altă strategie este de a structura sau a organiza subiectul de studiat. În general, un concept deosebit de dificil, necesită timp și atenție suplimentare pentru a memora informațiile.

O altă modalitate pentru îmbunătățire a proceselor de memorie este de a schimba ocazional rutina de studiu. De exemplu, schimbarea locului fizic sau a momentului din zi dedicat activității sunt metode eficiente. Cei care au dimineața o temă importantă, pot reveni seara asupra ei pentru câteva minute, pentru a reactualiza informațiile.

Se cunoaște aportul somnului pentru memorie și învățare. Cercetările au arătat că un somn bun după un efort de învățare crește eficiența învățării. Un studiu pe animale, publicat în 2014 a constatat modificări fizice ale creierului la subiecții care au dormit după un efort de învățare. Șoarecii lipsiți de somn au experimentat o creștere dendritică redusă în urma unei sarcini de învățare comparați cu șoarecii bine odihniți 50[ Guang Yang and others, ‘Sleep Promotes Branch-Specific Formation of Dendritic Spines after Learning’, Science, 344.6188 (2014), 1173–78 <https://doi.org/10.1126/science.1249098&gt;.].

Memoria susține toate activitățile obișnuite, în viața de zi cu zi. De cele mai multe ori nu ne gândim prea mult la cum ajung informațiile să fie stocate sau recuperate. Memoria nu e complet sub controlul nostru. Achiziționăm inconștient date care pot rămâne cu noi timp îndelungat și contribuie la deciziile și alegerile pe care le vom adopta. Pe de altă parte, avem șansa de a ne ocupa de această resursă prețioasă prin modul cum ne raportăm la activitățile curente, pentru a obține beneficii.

Să ne amintim, uneori, de propria memorie, să învățăm mai multe despre cum se dezvoltă, despre cum funcționează poate fi un bun exercițiu de dezvoltare personală.

Referințe

26 Karl Friston, ‘The Free-Energy Principle: A Unified Brain Theory?’, Nature Reviews Neuroscience, 11.2 (2010), 127–38 <https://doi.org/10.1038/nrn2787&gt;.
27 B.A. Miller, ‘The Magical Number Seven, plus or Minus Two: Some Limits on Our Capacity for Processing Information’, Psychological Review, 63.2 (1956), 81–97 <https://doi.org/10.1037/h0043158&gt;.
28 Uri Hasson, Janice Chen, and Christopher J. Honey, ‘Hierarchical Process Memory: Memory as an Integral Component of Information Processing’, Trends in Cognitive Sciences, 19.6 (2015), 304–13 <https://doi.org/10.1016/j.tics.2015.04.006&gt;.
29 Hasson, Chen, and Honey.
30 Kartik K. Sreenivasan, Clayton E. Curtis, and Mark D’Esposito, ‘Revisiting the Role of Persistent Neural Activity during Working Memory’, Trends in Cognitive Sciences, 18.2 (2014), 82–89 <https://doi.org/10.1016/j.tics.2013.12.001&gt;.
31 Alan Baddeley, ‘Working Memory: Theories, Models, and Controversies’, Annual Review of Psychology, 63.1 (2012), 1–29 <https://doi.org/10.1146/annurev-psych-120710-100422&gt;.
32 Bradley R. Buchsbaum and Mark D’Esposito, ‘The Search for the Phonological Store: From Loop to Convolution’, Journal of Cognitive Neuroscience, 20.5 (2008), 762–78 <https://doi.org/10.1162/jocn.2008.20501&gt;.
33 Hasson, Chen, and Honey.
34 Neural Circuit and Cognitive Development, ed. by j. Rubenstein and p. Rakic, 2nd edn (New York: Academic Press, 2020).
35 Mathias Luethi, Beat Meier, and Carmen Sandi, ‘Stress Effects on Working Memory, Explicit Memory, and Implicit Memory for Neutral and Emotional Stimuli in Healthy Men’, Frontiers in Behavioral Neuroscience, 2 (2009) <https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/neuro.08.005.2008&gt;.
36 Ilana T.Z. Dew and Roberto Cabeza, ‘The Porous Boundaries between Explicit and Implicit Memory: Behavioral and Neural Evidence’, Annals of the New York Academy of Sciences, 1224.1 (2011), 174–90 <https://doi.org/10.1111/j.1749-6632.2010.05946.x&gt;.
37 Melinda A. Gaddy and Rick E. Ingram, ‘A Meta-Analytic Review of Mood-Congruent Implicit Memory in Depressed Mood’, Clinical Psychology Review, 34.5 (2014), 402–16 <https://doi.org/10.1016/j.cpr.2014.06.001&gt;.
38 Emma Ward, Chris Berry, and David Shanks, ‘Age Effects on Explicit and Implicit Memory’, Frontiers in Psychology, 4 (2013) <https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2013.00639&gt;.
39 J. Wolpe and J. J. Plaud, ‘Pavlov’s Contributions to Behavior Therapy. The Obvious and Not so Obvious.’, The American Psychologist, 52.9 (1997), 966–72 <https://doi.org/10.1037//0003-066x.52.9.966&gt;.
40 Carolyn Backer Cave, ‘Very Long-Lasting Priming in Picture Naming’, Psychological Science, 8.4 (1997), 322–25 <https://doi.org/10.1111/j.1467-9280.1997.tb00446.x&gt;.
41 III Roediger Henry L., ‘Reconsidering Implicit Memory’, in Rethinking Implicit Memory, ed. by J.S. Bowers and C.J. Marsolek (Oxford University Press, 2003), pp. 3–18.
42 E Tulving, D. L. Schacter, and H.A. Stark, ‘Priming Effects in Word-Fragment Completion Are Independent of Recognition Memory’, Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory, & Cognition, 8 (1982), 336–42.
43 W.T. Neill, ‘Mechanisms of Transfer-Inappropriate Processing’, in Inhibition in Cognition, ed. by D.S. Gorfein and C.M. MacLeod (American Psychological Association, 2008), pp. 63–78 <https://doi.org/10.1037/11587-004&gt;.
44 N.W. Mulligan and A.S. Brown, ‘Attention and Implicit Memory’, in Attention and Implicit Learning, ed. by L. Jiménez (John Benjamins Publishing Company, 2003), pp. 297–334 <https://doi.org/10.1075/aicr.48.16mul&gt;.
45 L. Winerman, ‘Study Smart’, American Psychological Association, 2018 <https://www.apa.org/gradpsych/2011/11/study-smart&gt; [accessed 9 October 2022].
46 Jeremy R. Manning and Michael J. Kahana, ‘Interpreting Semantic Clustering Effects in Free Recall’, Memory, 20.5 (2012), 511–17 <https://doi.org/10.1080/09658211.2012.683010&gt;.
47 Michael A. Cohen, Todd S. Horowitz, and Jeremy M. Wolfe, ‘Auditory Recognition Memory Is Inferior to Visual Recognition Memory.’, Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 106.14 (2009), 6008–10 <https://doi.org/10.1073/pnas.0811884106&gt;.
48 Noah D. Forrin and Colin M. MacLeod, ‘This Time It’s Personal: The Memory Benefit of Hearing Oneself’, Memory, 26.4 (2018), 574–79 <https://doi.org/10.1080/09658211.2017.1383434&gt;.
49 Cathleen Cortis Mack and others, ‘Serial Position, Output Order, and List Length Effects for Words Presented on Smartphones over Very Long Intervals’, Journal of Memory and Language, 97 (2017), 61–80 <https://doi.org/10.1016/j.jml.2017.07.009&gt;.
50 Guang Yang and others, ‘Sleep Promotes Branch-Specific Formation of Dendritic Spines after Learning’, Science, 344.6188 (2014), 1173–78 <https://doi.org/10.1126/science.1249098&gt;.

Distribuie articolul!

tehnica-respiratiei-controlate_thumbnail
tehnici-minte-corp-thumbnail
audio-exercitiu-relaxare-musculara_thumbnail
audio-ghid-relaxare_thumbnail

psihoterapie

Articole similare

psihoterapie

Articole similare

  • 7374 words36.9 min read

    Probabil v-ați dorit ca memoria să fie mai bună. Din fericire, există o serie de tehnici pe care le puteți utiliza pentru o memorie mai eficientă.

    Vezi articol
  • 1014 words5.1 min read

    Chiar și atunci când există o condiție medicală care impune o asemenea decizie, situațiile pot varia de la caz la caz. Este dificil să iei o astfel de decizie și să o pui în practică.

    Vezi articol
  • 1832 words9.2 min read

    Specialiștii confirmă. Comportamentul responsabil în perioada liceului, atenția acordată materiilor școlare și procesului de învățare facilitează succesul în viață.

    Vezi articol