Comportamentul în liceu prezice succesul în viață

Autor

Gabriel Pîrcălabu

DATĂ PUBLICARE

March 17, 2022

CATEGORIE

TIMP DE CITIT

9.2 minute

Mai presus de mediul familial, trăsături de personalitate și IQ, comportamentul în liceu prezice succesul în viață.

Acceptăm, în general, posibilitatea ca lucrurile care se întâmplă în anumite perioade ale vieții să aibă o semnificație mai mare decât poate părea la prima vedere. În mod particular, se menționează importanța modului cum se comportă elevii în școală și modul în care reacționează la experiențele lor din acea perioadă.

În acest context, un studiu apărut în aprilie 2018, în Journal of Personality and Social Psychology, publicație lunară afiliată Asociației americane de psihologie vine cu informații relevante. Cercetătorii din două universități diferite – Universitatea din Tübingen, Germania, respectiv Universitatea din Huston, SUA vin cu dovezi privitoare la importanța perioadei liceului și asta înaintea pandemiei de COVID 19, când cursurile on-line nu erau o regulă, iar interacțiunea elev-profesor și contactele copiilor cu colegii lor aveau loc direct. Nu știm cum ar arăta rezultatele studiului azi.

Cercetătorii implicați au evaluat comportamentele din liceu și efectele lor de lungă durată în viața ulterioară. Mai exact, s-a investigat dacă a fi elev responsabil, interesul pentru școală, abilitățile de scris și citit pot prezice nivelul educațional, prestigiul profesional și veniturile.

Evaluarea s-a realizat la 11 ani și respectiv 50 de ani după terminarea liceului. Rezultatele sunt cu atât mai interesante cu cât reflectă evoluția pe parcursul a 50 de ani, a unui număr de elevi, reprezentativ pentru populația SUA. De la început s-a urmărit ca efectele statutului socioeconomic al părinților, al IQ-ului și trăsăturilor generale de personalitate să fie minimizate în toate analizele, aceasta întrucât este deja bine stabilit că astfel de factori psihologici și de mediu contribuie la o viață îndelungată și prosperă.

Este veche preocuparea de a găsi un răspuns la întrebarea cum pot profesorii și părinții să promoveze acele calități importante pentru succesul în viață, cum sunt nivelul educațional și succesul profesional.

Deși au fost dezvoltate modele teoretice și multiple cercetări au investigat o gamă largă de factori determinanți ai succesului educațional și profesional puține studii s-au concentrat asupra caracteristicilor perioadei școlare (comportamente). Și mai puține au fost cercetările care au urmărit efectele pe termen lung. Mai mult, rezultatele studiilor existente indică un efect mic al acestor caracteristici asupra rezultatelor de-a lungul vieții și incremental față de factori precum mediul familial și capacitatea cognitivă.

Prin urmare, este pentru prima dată când se evidențiază rolul critic pe care factori precum a fi elev responsabil și a acorda atenție școlii îl au în creșterea șanselor de succes la vârsta adultă, alături de IQ, personalitate și statutul socio-economic. De reținut faptul că rezultatele s-au verificat în două momente (11 ani și 50 de ani după evaluarea inițială).

Aceste dovezi atestă importanța comportamentelor elevilor la școală și modul în care reacționează la experiențele lor școlare.

James J. Heckman, deținător al premiului Nobel pentru economie a subliniat în 2014, că abilitățile sociale și emoționale multiple sunt importante pentru succesul în viață. Printre acestea sunt prioritare determinarea, reziliența și controlul impulsurilor. Iar acestea se dezvoltă în perioada școlară.

Referințe

Bradley, R. H., & Corwyn, R. F. (2002). Socioeconomic status and child development. Annual Review of Psychology, 53, 371–399. http://dx.doi.org/10.1146/annurev.psych.53.100901.135233

Caro, D. H., Cortina, K. S., & Eccles, J. S. (2015). Socioeconomic background, education, and labor force outcomes: Evidence from a regional US sample. British Journal of Sociology of Education, 36, 934–957. http://dx.doi.org/10.1080/01425692.2013.868784

Credé, M., & Kuncel, N. R. (2008). Study habits, skills, and attitudes: The third pillar supporting collegiate academic performance. Perspectives on Psychological Science, 3, 425–453. http://dx.doi.org/10.1111/j.1745-6924.2008.00089.x

Gottfredson, L. S. (2002). Where and why g matters: Not a mystery. Human Performance, 15, 25–46.

Heckman, J. J., Stixrud, J., & Urzua, S. (2006). The effects of cognitive and noncognitive abilities on labormarket outcomes and social behavior. Journal of Labor Economics, 24, 411–482. http://dx.doi.org/10.1086/504455

Heckman, J. J. (2006). Skill formation and the economics of investing in disadvantaged children. Science, 312, 1900–1902. http://dx.doi.org/10.1126/science.1128898

Heckmann, J. J. (2014, December 15). The White House summit on early education [Web log post]. Retrieved from https://heckmanequation.org/resource/going-forward-wisely-professor-heckmans-remarks-at-the-white-house-summit-on-early-education/

Hough, L. M. (1992). The “Big Five” personality variables—Construct confusion: Description versus prediction. Human Performance, 5, 139–155. http://dx.doi.org/10.1080/08959285.1992.9667929

Spengler M, Damian RI, Roberts BW. How you behave in school predicts life success above and beyond family background, broad traits, and cognitive ability. J Pers Soc Psychol. 2018 Apr;114(4):620-636. doi: 10.1037/pspp0000185. Epub 2018 Mar 5. PMID: 29504796.

Noftle, E. E., & Robins, R. W. (2007). Personality predictors of academic outcomes: Big Five correlates of GPA and SATscores. Journal of Personality and Social Psychology, 93, 116–130. http://dx.doi.org/10 .1037/0022-3514.93.1.116

O’Connor, M. C., & Paunonen, S. V. (2007). Big Five personality predictors of postsecondary academic performance. Personality and Individual Differences, 43, 971–990. http://dx.doi.org/10.1016/j.paid.2007.03.017

Paunonen, S. V., & Ashton, M. C. (2001). Big five factors and facets and the prediction of behavior. Journal of Personality and Social Psychology, 81, 524–539. http://dx.doi.org/10.1037/0022-3514.81.3.524

Sewell, W. H., Haller, A. O., & Portes, A. (1969). The educational and early occupational attainment process. American Sociological Review, 34, 82–92. http://dx.doi.org/10.2307/2092789

Distribuie articolul!

Comportamentul în liceu prezice succesul în viață

Autor:

Gabriel Pîrcălabu

DATĂ PUBLICARE:

March 17, 2022

CATEGORIE:

TIMP DE CITIT:

9.2minute

Mai presus de mediul familial, trăsături de personalitate și IQ, comportamentul în liceu prezice succesul în viață.

Acceptăm, în general, posibilitatea ca lucrurile care se întâmplă în anumite perioade ale vieții să aibă o semnificație mai mare decât poate părea la prima vedere. În mod particular, se menționează importanța modului cum se comportă elevii în școală și modul în care reacționează la experiențele lor din acea perioadă.

În acest context, un studiu apărut în aprilie 2018, în Journal of Personality and Social Psychology, publicație lunară afiliată Asociației americane de psihologie vine cu informații relevante. Cercetătorii din două universități diferite – Universitatea din Tübingen, Germania, respectiv Universitatea din Huston, SUA vin cu dovezi privitoare la importanța perioadei liceului și asta înaintea pandemiei de COVID 19, când cursurile on-line nu erau o regulă, iar interacțiunea elev-profesor și contactele copiilor cu colegii lor aveau loc direct. Nu știm cum ar arăta rezultatele studiului azi.

Cercetătorii implicați au evaluat comportamentele din liceu și efectele lor de lungă durată în viața ulterioară. Mai exact, s-a investigat dacă a fi elev responsabil, interesul pentru școală, abilitățile de scris și citit pot prezice nivelul educațional, prestigiul profesional și veniturile.

Evaluarea s-a realizat la 11 ani și respectiv 50 de ani după terminarea liceului. Rezultatele sunt cu atât mai interesante cu cât reflectă evoluția pe parcursul a 50 de ani, a unui număr de elevi, reprezentativ pentru populația SUA. De la început s-a urmărit ca efectele statutului socioeconomic al părinților, al IQ-ului și trăsăturilor generale de personalitate să fie minimizate în toate analizele, aceasta întrucât este deja bine stabilit că astfel de factori psihologici și de mediu contribuie la o viață îndelungată și prosperă.

Este veche preocuparea de a găsi un răspuns la întrebarea cum pot profesorii și părinții să promoveze acele calități importante pentru succesul în viață, cum sunt nivelul educațional și succesul profesional.

Deși au fost dezvoltate modele teoretice și multiple cercetări au investigat o gamă largă de factori determinanți ai succesului educațional și profesional puține studii s-au concentrat asupra caracteristicilor perioadei școlare (comportamente). Și mai puține au fost cercetările care au urmărit efectele pe termen lung. Mai mult, rezultatele studiilor existente indică un efect mic al acestor caracteristici asupra rezultatelor de-a lungul vieții și incremental față de factori precum mediul familial și capacitatea cognitivă.

Prin urmare, este pentru prima dată când se evidențiază rolul critic pe care factori precum a fi elev responsabil și a acorda atenție școlii îl au în creșterea șanselor de succes la vârsta adultă, alături de IQ, personalitate și statutul socio-economic. De reținut faptul că rezultatele s-au verificat în două momente (11 ani și 50 de ani după evaluarea inițială).

Aceste dovezi atestă importanța comportamentelor elevilor la școală și modul în care reacționează la experiențele lor școlare.

James J. Heckman, deținător al premiului Nobel pentru economie a subliniat în 2014, că abilitățile sociale și emoționale multiple sunt importante pentru succesul în viață. Printre acestea sunt prioritare determinarea, reziliența și controlul impulsurilor. Iar acestea se dezvoltă în perioada școlară.

Referințe

Bradley, R. H., & Corwyn, R. F. (2002). Socioeconomic status and child development. Annual Review of Psychology, 53, 371–399. http://dx.doi.org/10.1146/annurev.psych.53.100901.135233

Caro, D. H., Cortina, K. S., & Eccles, J. S. (2015). Socioeconomic background, education, and labor force outcomes: Evidence from a regional US sample. British Journal of Sociology of Education, 36, 934–957. http://dx.doi.org/10.1080/01425692.2013.868784

Credé, M., & Kuncel, N. R. (2008). Study habits, skills, and attitudes: The third pillar supporting collegiate academic performance. Perspectives on Psychological Science, 3, 425–453. http://dx.doi.org/10.1111/j.1745-6924.2008.00089.x

Gottfredson, L. S. (2002). Where and why g matters: Not a mystery. Human Performance, 15, 25–46.

Heckman, J. J., Stixrud, J., & Urzua, S. (2006). The effects of cognitive and noncognitive abilities on labormarket outcomes and social behavior. Journal of Labor Economics, 24, 411–482. http://dx.doi.org/10.1086/504455

Heckman, J. J. (2006). Skill formation and the economics of investing in disadvantaged children. Science, 312, 1900–1902. http://dx.doi.org/10.1126/science.1128898

Heckmann, J. J. (2014, December 15). The White House summit on early education [Web log post]. Retrieved from https://heckmanequation.org/resource/going-forward-wisely-professor-heckmans-remarks-at-the-white-house-summit-on-early-education/

Hough, L. M. (1992). The “Big Five” personality variables—Construct confusion: Description versus prediction. Human Performance, 5, 139–155. http://dx.doi.org/10.1080/08959285.1992.9667929

Spengler M, Damian RI, Roberts BW. How you behave in school predicts life success above and beyond family background, broad traits, and cognitive ability. J Pers Soc Psychol. 2018 Apr;114(4):620-636. doi: 10.1037/pspp0000185. Epub 2018 Mar 5. PMID: 29504796.

Noftle, E. E., & Robins, R. W. (2007). Personality predictors of academic outcomes: Big Five correlates of GPA and SATscores. Journal of Personality and Social Psychology, 93, 116–130. http://dx.doi.org/10 .1037/0022-3514.93.1.116

O’Connor, M. C., & Paunonen, S. V. (2007). Big Five personality predictors of postsecondary academic performance. Personality and Individual Differences, 43, 971–990. http://dx.doi.org/10.1016/j.paid.2007.03.017

Paunonen, S. V., & Ashton, M. C. (2001). Big five factors and facets and the prediction of behavior. Journal of Personality and Social Psychology, 81, 524–539. http://dx.doi.org/10.1037/0022-3514.81.3.524

Sewell, W. H., Haller, A. O., & Portes, A. (1969). The educational and early occupational attainment process. American Sociological Review, 34, 82–92. http://dx.doi.org/10.2307/2092789

Distribuie articolul!

psihoterapie

Articole similare

psihoterapie

Articole similare