Ce putem face pentru a fi fericiți?

La un moment dat, mi-a atras atenția o conferință TED talk în care se vorbea tocmai despre acest lucru – lecții despre fericire (“What Makes a Good Life? Lessons from the Longest Study on Happiness.”). Lectorul este psihiatrului american Robert Waldinger, ultimul dintr-o serie de patru directori ai unei cercetări desfășurată la Universitatea Harvard, pe parcursul a 75 de ani, despre aspecte ale dezvoltării persoanelor adulte. Poziția lui părea foarte ofertantă. Și așa s-a dovedit a fi. Ulterior, am aflat despre alte studii care au confirmat rezultatele echipei de la Harvard. Astfel, se pare că azi știm ce putem face ceva pentru a fi fericiți!

Haideți să vedem, împreună, ce putem face concret, fiecare dintre noi, pentru noi înșine, pentru viața noastră. Lucruri simple, utile și, mai ales, cu bătaie lungă. Altfel spus, ce putem face pentru a fi fericiți?

Cea mai răsunătoare concluzie a cercetării desfășurate la Harvard, după 75 de ani de observații și analiză a vieții a mii de oameni, vorbește despre o corelație puternică ”între viața fericită a persoanelor și relațiile lor cu familia, prietenii și comunitatea” din care au făcut parte de-a lungul timpului. Ce ne spune acest lucru? Că e benefic să dezvoltăm relații bune cu alții. Cu membrii familiei, cu prietenii și cu cei de lângă noi. Prin urmare, să fim toleranți cu membrii familiei (pe care nu îi putem alege), să fim deschiși la nevoile lor astfel încât să oferim și să primim. Apreciere, afecțiune. Să ne înconjurăm de prieteni loiali (putem să ne alegem prietenii), cu care să ne simțim bine și să evităm relațiile împovărătoare, acaparatoare.

Într-o relație inter-umană oferim și primim atenție, căldură, emoție, susținere. Și este necesar ca schimbul să se facă într-un relativ echilibru. ”Singurătatea ucide” declară conducătorul studiului Harvard. Nu e deloc benefică distanța față de ceilalți, înstrăinarea. Cum anume ne ajută prezența persoanelor apropiate? Surpinzător sau nu, cei înconjurați de familie și prieteni trăiesc mai mult, sunt mai sănătoși și au o stare de spirit mai bună, care se păstrează și la vârste înaintate. Sunt mai fericiți! Au chiar și o memorie mai bună și își păstrează mai bine capacitatea de efort fizic, mai aflăm din această extraordinară cercetare (lansată în 1938).

Neurobiologul american Alex Korb, care activează la Universitatea din Los Angeles, California (UCLA), a observat în cercetările sale, cu tehnologie de ultimă generație, cum ”se creează o spirală ascendentă a fericirii în viața”. Și, surpriză! Aflăm, din nou, că ne e bine când suntem cu alții. Nu cu oricine, desigur. Ci cu cei din partea cărora primim dragoste și care ne acceptă așa cum suntem. Spus într-un mod mai frumos, oamenii pe care îi îmbrățișăm cu drag. Prin contrast, respingerea doare. Doare tare. Doare așa cum ”doare un picior rupt”. Creierul le percepe pe ambele la fel. Poate vă întrebați cum putem determina așa ceva? Se vede pe ecranul unui dispozitiv RMNf (Rezonanță magnetică nucleară funcțională) cum se activează aceeași regiune (aceleași regiuni) din creier la ambele tipuri de durere. Primul pas de urmat în căutarea unei vieți fericite ar fi, așadar, să ne înconjurăm de oameni ce merită îmbrățișări.

Dacă nu știați, suntem ființe emoționale. Nu suntem numai ființe gânditoare. Emoțiile au un rol important în viața noastră. Contează mult cum ne simțim. Și ne putem simți bine sau mai puțin bine. Același dr. Korb (alături de alte nume din domeniu, vezi Seymour Epstein) ne încurajează să spunem (verbalizăm) că nu ne e bine când nu ne e bine. Adică, să numim emoțiile negative. Să nu le ascundem, să nu sperăm că le vom uita repede dacă nu vorbim despre ele. Dimpotrivă. Recunoașterea conștientă a emoției îi reduce impactul. Are efect anxiolitic. Dacă luați medicamente cu o astfel de denumire, acum aveți o alternativă. (Îmi e frică, sunt furioasă, sunt dezamăgit, sunt neliniștită etc.) Ascunderea emoției nu numai că nu ne salvează ci poate să se întoarcă împotriva noastră. Sună prea simplu sau chiar stupid? Ei bine, nu e. Dr. James Gross profesor la Universitatea Stanford și dr. Kevin Ochsner, profesor la Universitatea Columbia confirmă și ei, în studii diferite. Și, iată, putem nota un al doilea pas pe agenda unei vieți fericite – să identificăm și să verbalizăm propriile emoții negative.

Dacă cele de mai sus nu v-au trezit interesul, poate o va face răspunsul descoperit de dr. Korb la întrebarea ”Care este cea mai importantă întrebare pe care să ne-o adresăm când ne simțim fără speranță, pierduți?”. Nu cred că vor fi mulți cei care vor identifica varianta cercetătorului american. ”Pentru ce suntem recunoscători?” Probabil sună și mai surprinzător decât celelalte două afirmații de mai sus. A fost pentru mine. Dar mie îmi plac lucrurile surprinzătoare. Mai ales cele care se remarcă printr-o simplitate dezarmantă.

Chiar așa, pentru ce suntem recunoscători azi, în general pentru viața noastră. Unii poate vor spune: Pentru nimic. Frumusețea este că răspunsul nu contează. Ceea ce ajută nu este identificarea unui fapt pentru care sunteți recunoscători. Ce ajută este chiar faptul că v-ați pus această întrebare. Această căutare activează în creierul dumneavoastră agenții stării de bine (neurotransmițătorii dopamină și serotonină). Medicamentele antidepresive (cum sunt Prozac, Wellbutrin) funcționează pe același principiu, activează serotonină sau dopamină. Mai mult, recunoștința față de o persoană creează un efect invers pozitiv. Cealaltă persoană va fi la rândul ei recunoscătoare și, astfel, relația se dezvoltă. Prin urmare, nu ezitați să vă întrebați pentru ce sunteți recunoscători, pentru ce puteți spune mulțumesc. Și chiar spuneți mulțumesc. Dacă nu puteți spune asta direct unei persoane, atunci trimiteți-i un e-mail sau SMS.

În concluzie, iată ce putem face pentru a fi fericiți:

• Îmbrățișări. Alte îmbrățișări. Mai multe îmbrățișări. Preferabil nu virtuale. Mai bine directe, cu persoana în față.
• Întrebați-vă, Pentru ce sunt recunoscător (recunoscătoare)? Nu contează dacă nu aveți un răspuns. Simplul act de căutare a unui răspuns ajută.
• Numiți emoțiile negative. Dați-le un nume și nu veți mai fi atât de deranjați de ele.

Experiența mi-a arătat că uneori chiar și problemele  complexe se pot aborda eficient  prin tehnici minte-corp simplu de aplicat.  Și nu o spun doar eu, ci o susțin cercetări recente asupra modului cum funcționăm ca oameni. Așa că încercați, testați pe cont propriu!